Tradatori sunt peste tot. Si tradatori suntem si noi.

Iuda tradeaza fiindca nu înțelege. El așteaptă o altfel de imparatie, cu bani si averi, cu titluri si funcții, cu fericirea de aici si acum. Deși vede atâtea dovezi ale Imparatiei alternative, el rămâne sedus de falsa si efemera imparatie de aici. Atunci cand se pare ca lucrurile nu merg cum se aștepta, intervine el însuși sa le ‘corecteze’, si o face însă spre propria-i cădere.

Iuda sunt eu. Zilnic. Atunci cand întorc capul către lumea corupta de egoism, ura si mândrie si nu mai privesc la frumusetea lucrurilor pe care o viața cu Dumnezeu m-i le oferă. Atunci cand cred si eu, ca Adam, ca oferta diavolului e mai gustoasa decât cea a Tatălui.

Petru tradeaza fiindcă se crede in stare. Se bizuieste pe propriile resurse. El are medalii si are experiente senzationale alături de Fiul lui Dumnezeu. A primit calficative de invidiat si are in buzunar promisiuni ca nimeni altul. Si totuși, fata in fata cu amenintarea, cedează. E ironic, nu sub tortura pumnului, ci sub teroarea limbii. S nu o singura data, ci in repetate rânduri, ca un recidivist ce nu poate lanturile unei dependente blestemate.

Petru sunt eu. Zilnic. Atunci cand incerc sa trăiesc după voia mea si prin puterile mele. Mă amagesc atât de ușor cu biruintele trecutului, crezand ca vor fi garantia succesului. Uit de El si sunt obsedat de mine, in mod subtil, ingrijorat de probleme si dezamăgit de neimpliniri.

Tradatori sunt este tot. Tradator sunt si eu.
Deaceea Hristos ajunge la cruce. Din cauza tradatorilor.
Deaceea Hristos alege crucea. Pentru tradatori ca mine.
Deaceea Hristos declara ‘S-a sfârșit’. In locul meu.

E declarația care marchează un sfârșit dar si șansa unui nou început.
E darul cel mai valoros pe care l-as fi putut primi vreodată.

Tu, l-ai primit?